Privind apusul...

Ii lua telefonul din mana, uitandu-se la ea.
-Andrea, cred ca... Ne despartim.

Ma uit la el mirata.
-De ce?intreb eu.

-Pentru ca... intr-un fel nu a suporti.
"Bun, Dae, hai ca asta e cel mai stupid motiv"

-Nu te suport?De unde ai mai scos-o si pe asta?Daca e in legatura cu telefonul acela sa stii ca este varul meu Dany,a venit ieri din Franta si a spus ca ma suna!spun eu trista.De ce mereu trebuie sa faci aluzii pripite?

-Hh, nu e asta. ii zise, incercand sa evite subiectul

-Ok!spun eu cu ochii in lacrimi.Facem cum vrei tu!adaug si imi strang lucrurile disparand de langa el.

-Dar... An! tipa, desi nu era pe acolo. Lovi peretele, cazand pe un fotoliu

off:noi eram la lac,daca iti amintesti

on:
Am aparut in camera mea.Am aruncat lucruruile pe pat plangand.

OCC: Eee.. uite ca u-mi amintesc.
BIC:-Cum s-o fac sa numai planga si sa continue sa nu ma creada un idiot

M-am trantit pe pat privind tavanul.
-De ce mereu trebuie sa faca aluzii care nu isi au sensul?

-Mereu trebuie sa se supere? Defapt... E vina mea... Ma rog, a mamei ei

Am oftat.M-am ridicat din pat mergand spre dulap.Mi-am luat haine de schimb si am intrat in baie.

Telefonul incepu sa-i sune. Apasa pe butonul verde, dupa ce vazu ca era numar necunoscut.
-Dae-soo la telefon.
-Ah, fratioare, trebuie sa te intorci acasa! ia primul avion si hai!
-Chobi? Ce s-a mai intamplat?
-San iar a intrat in belele! tipa fata, apoi inchise.
I-am scris repede un mesaj Andrei, spunandu-i ca plec in Coreea, adaugand un "I love you", si am fugit

Telefonul incepu sa sune exact cand am iesit din baie.Am citit mesajul.
”Da,exact ca intotdeauna ma parasesti!„ii scriu eu trimitandu-i mesajul.

M-am oprit, ridicand telefonul. Deschisesem mesajul. Avea dreptate? Da, cu siguranta. Apoi am continuat sa fug

Am sters rapid toate mesajele de la el si numarul lui din telefon.Nu numnai el putea sa lase balta pe altcineva.

Ajunsesem deja la aeroport. Oare... Ma voi intoarce? Cand vroiam sa urc treptele spre avion, m-am intors. Vroiam sa-mi cer scuze de la Andrea. "Prea tarziu, amice" imi spuneam singur. Si am intrat...

.

Dupa 2 ani

Trecusera doi ani de cand plecasem in Coreea, la frati mei. L-am scos pe San din belele, dar a continuat sa fie in mafie. A trebuit sa ma intorc aici... Nu o uitasem pe ea, desi cred ca satena o facuse.
Si acum eram in fata blocului unde statea... Sau cel putin asa sper. Imi lasasem bagajele la un hotel de pe acolo. M-am hotarat, intru! Da' ceva imispunea ca o s-o ranesc, sau poate pe mine... Poate avea pe altcineva... Nu-mi pasa, trebuie s-o vad! Si am urcat. Am batut de doua ori in usa, asteptand

-Amby,raspunde la usa!strig eu din baie.
-Imediat!striga si sora mea.Merse spre usa si o deschise.
-Dae-soo?intreba ea uimita.

-Amby! am spus, uimit.. Mai crescuse. I-am acoperit gura cu mana, spunandu-i sa nu faca prea mare zgomot.
-Andrea e aici? E bine? intreb, usor enervat

-Da,este,se pregateste sa plece la facultate!spuse Amber.

Am oftat. Nu stiam de ce, dar trebuia s-o vad.
-Amber, o poti chema, te rog?

Am iesit din baie.Eram imbracata cu o camasa alba descheiata la primii trei nasturi si o pereche de blugi negri.
-Amber,cine e?intreb eu.

M-am blocat putin, uitandu-ma la ea. Devenisem un "ingeras" din cauza ei.
-Andrea...

Am ramas blocata cand am auzit acea voce.Nu putea fi el,era imposibil,doar au trecut doi ani de atunci.

Am pasit spre ea. Era la fel d draguta. Am imbratisat-o rapid.